Sa simt aerul rece si tare in diminetile de toamna, sa vad gradina imbracata in bruma stralucitoare, sa vad culorile calde ale frunzelor, sa-mi vad pitica alergand dupa pisicute si catei...
Mi-e dor de "acasa", de ceea ce inseamna acest lucru, sa nu mai simt grija de fiecare luna "oooofff...iar trebuie sa platim chiria" si "iar s-a afisat intretinerea"... Am trait copilaria si jumatate din viata la curte, vacantele la bunici, la tara...cealalta jumatate de viata mi-am trait-o la bloc,dar ne-am mutat de mult prea multe ori ca sa ma simt undeva acasa... Cred ca nevoia de stabilitate si de "apartenenta" inseamna ca incep sa imbatranesc...:P
Da, toamna ma apuca nostalgiile...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu