Cam tarzie prima postare din noul an, dar mai bine mai tarziu, decat deloc, asa ca va zic "la multi ani"!
Ce-am mai facut? Momentan suntem in cautare de seminte, cat mai multe soiuri romanesti!!! Apoi facem planuri, schite, calcule... Si citim, mult, orice, invatam...sorb cu nesat blogurile celor care au facut deja pasul si s-au mutat, citesc despre plante, animale, pomi,soiuri, tehnologii de cultura...orice legat de viitorul nostru la tara.
Am achizitionat deja primele seminte, etichete, benzi de picurare...abia astept sa incep semanatul, sa simt semintele in maini si sa vad plantutele cum se transforma!
Mi-e dor de vara!!!
PS: A trebuit sa-i promit din nou Mariei Sale, Printesa Stelelor (si a sufletului meu!) ca vom avea catei, pisici, iepurasi, puisori, bobocei...oooo, Doamne, ce ma fac??...sper sa nu insiste cu poneiul, ca e grav! :)))
Spre tara...
vineri, 17 ianuarie 2014
vineri, 8 noiembrie 2013
Speranta!
Am fost acasa, am rezolvat cu aratura de toamna! Sunt foarte bucuroasa, mi se pare o mare realizare si ma minunez cata bucurie iti poate produce un lucru dealtfel normal, firesc...
Da, ne-am hotarat, ne vom muta la tara...e un moment important si o decizie grea, dar sunt foarte multe argumentele pro si pentru prima oara in ultimii 2-3 ani simt o mare usurare!
Asa ca zic: "sa fie intr-un ceas bun"! Si pentru ca e zi de sarbatoare: la multi ani tuturor sarbatoritilor de azi! :)
Da, ne-am hotarat, ne vom muta la tara...e un moment important si o decizie grea, dar sunt foarte multe argumentele pro si pentru prima oara in ultimii 2-3 ani simt o mare usurare!
Asa ca zic: "sa fie intr-un ceas bun"! Si pentru ca e zi de sarbatoare: la multi ani tuturor sarbatoritilor de azi! :)
marți, 29 octombrie 2013
Visand...
De la o vreme, de cand i-am spus ca planuim mutarea la tara, Andreea ma intreaba in fiecare zi cand plecam din Bucuresti... :(
Azi-dimineata, in timp ce o duceam la scoala, tot enervandu-ma la semafor in aglomeratia tipica diminetilor urbane, imi spune:"vezi, mami, daca ne-am duce la tara, nu am mai pierde timpul in trafic, ba chiar m-as duce singurica, sunt fetita mare???!!!"...:)))) Siiiigur ca da, la nici 6 anisori, visam sa fim independente! Am promis ca vom avea o adevarat gradina zoologica...ooooffff, Doamne, ce ma fac? 2 pisicute, minim 3 catei, boboci de rate, gaste, puisori, porcusori, muuulte gaini, multe fructe, legume si doua manute mici de ajutor! Cum sa nu visezi la asta?
Ma incurajez singura, pentru ca stiu ca va veni ziua aceea!
Azi-dimineata, in timp ce o duceam la scoala, tot enervandu-ma la semafor in aglomeratia tipica diminetilor urbane, imi spune:"vezi, mami, daca ne-am duce la tara, nu am mai pierde timpul in trafic, ba chiar m-as duce singurica, sunt fetita mare???!!!"...:)))) Siiiigur ca da, la nici 6 anisori, visam sa fim independente! Am promis ca vom avea o adevarat gradina zoologica...ooooffff, Doamne, ce ma fac? 2 pisicute, minim 3 catei, boboci de rate, gaste, puisori, porcusori, muuulte gaini, multe fructe, legume si doua manute mici de ajutor! Cum sa nu visezi la asta?
Ma incurajez singura, pentru ca stiu ca va veni ziua aceea!
joi, 24 octombrie 2013
Mi-e dor...
Sa simt aerul rece si tare in diminetile de toamna, sa vad gradina imbracata in bruma stralucitoare, sa vad culorile calde ale frunzelor, sa-mi vad pitica alergand dupa pisicute si catei...
Mi-e dor de "acasa", de ceea ce inseamna acest lucru, sa nu mai simt grija de fiecare luna "oooofff...iar trebuie sa platim chiria" si "iar s-a afisat intretinerea"... Am trait copilaria si jumatate din viata la curte, vacantele la bunici, la tara...cealalta jumatate de viata mi-am trait-o la bloc,dar ne-am mutat de mult prea multe ori ca sa ma simt undeva acasa... Cred ca nevoia de stabilitate si de "apartenenta" inseamna ca incep sa imbatranesc...:P
Da, toamna ma apuca nostalgiile...
Mi-e dor de "acasa", de ceea ce inseamna acest lucru, sa nu mai simt grija de fiecare luna "oooofff...iar trebuie sa platim chiria" si "iar s-a afisat intretinerea"... Am trait copilaria si jumatate din viata la curte, vacantele la bunici, la tara...cealalta jumatate de viata mi-am trait-o la bloc,dar ne-am mutat de mult prea multe ori ca sa ma simt undeva acasa... Cred ca nevoia de stabilitate si de "apartenenta" inseamna ca incep sa imbatranesc...:P
Da, toamna ma apuca nostalgiile...
miercuri, 23 octombrie 2013
De inceput...
As incepe cu un "bine v-am gasit" adresat celor care vor trece pe aici, intentionat sau intamplator...
Inca nu fac parte din "gasca" celor mutati la tara, dar sper sa se intample, mai devreme sau mai tarziu (cat mai repede, mi-as dori!)
Dar de la o vreme ideea nu numai ca prinde contur, ci devine chiar o obsesie...si nu ar fi nici asa de greu, zic eu, avand in vedere ca deja avem casa si terenul, dar mai sunt multe altele de rezolvat. Of, si cand ma gandesc ca ne gandeam sa vindem, ca nu mai vroiam sa aud nici de casa, nici de curte, nici de tara...ca lehamitea de tot ce ma inconjoara era asa de mare, incat am fost la un pas de a pleca in pribegie. Dar Dumnezeu intotdeauna are planuri cu fiecare dintre noi...altele decat ale noastre. Asa ca am discutat serios cu sotul si copilul din dotare ( ii veti cunoaste si pe ei) si ne-am hotarat sa facem cumva sa ne cream coltisorul nostru de rai, sa incercam sa depasim perioada asta grea si sa ne gasim linistea...
Asa ca, pana la primavara, cand vom demara actiunea "mutat la tara" voi incerca sa-mi petrec timpul liber scriind si citind povestile celor care au ales acest drum... Mai ales ca am foarte multe de invatat depre gradinarit, animalute, pasari...
Inca nu fac parte din "gasca" celor mutati la tara, dar sper sa se intample, mai devreme sau mai tarziu (cat mai repede, mi-as dori!)
Dar de la o vreme ideea nu numai ca prinde contur, ci devine chiar o obsesie...si nu ar fi nici asa de greu, zic eu, avand in vedere ca deja avem casa si terenul, dar mai sunt multe altele de rezolvat. Of, si cand ma gandesc ca ne gandeam sa vindem, ca nu mai vroiam sa aud nici de casa, nici de curte, nici de tara...ca lehamitea de tot ce ma inconjoara era asa de mare, incat am fost la un pas de a pleca in pribegie. Dar Dumnezeu intotdeauna are planuri cu fiecare dintre noi...altele decat ale noastre. Asa ca am discutat serios cu sotul si copilul din dotare ( ii veti cunoaste si pe ei) si ne-am hotarat sa facem cumva sa ne cream coltisorul nostru de rai, sa incercam sa depasim perioada asta grea si sa ne gasim linistea...
Asa ca, pana la primavara, cand vom demara actiunea "mutat la tara" voi incerca sa-mi petrec timpul liber scriind si citind povestile celor care au ales acest drum... Mai ales ca am foarte multe de invatat depre gradinarit, animalute, pasari...
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)